Zi de zi sunt inconjurat de persoane care nu prea se simt auto-suficente nici macar in doza normala . Vreau sa spun ca se simt bine daca sunt priviti cu uimire si admiratie de catre ceilalti; asta nu ar fii ceva rau , dar in general asta se intampla mereu. Eu sunt de parere ca poti sa fii frumos / interesant / atragator si daca esti tu insuti. Totusi trebuie sa fim cine suntem nu sa ne prefacem , dupa niste modele mai mult sau mai putin impuse. Am senzatia (si nu cred ca ma insel ) ca aspectul este totul si nu esenta , in zilele astea, adica atat timp cat aspectu e ok , totul e bine si daca aspectul e extra atunci totul e excelent. Nu ne mai concentram asupra noastra cu adevarat , ci doar asupra felului in care aratam pentru ceilalti. Traim un fel de masca continua si atunci cand se vede felul in care suntem devenim tafnosi , insa fara sa stim ca poate felul nostru e mai bun decat ce afisam zi de zi. Incercam sa parem cat mai aproape de perfect pentru ca nu prea avem puterea sa iertam , pe cei din juru nostru , ca si ei la randul lor sa ne ierte .